Se vorbește tot mai des despre acest termen mai mult sau mai puțin înțeles, mai mult sau mai puțin luat cu adevărat în serios. Să vedem totuși ce înseamnă, cum este el definit din punct de vedere psihologic, ce îl înfluențează și, mai ales, ce poți să faci pentru a te feri de el!

Pentru a vorbi despre burnout, hai să vedem întâi ce stă la baza lui, respectiv STRESUL. Stresul poate fi definit pe scurt ca fiind răspunsul psihologic al individului la discrepanța dintre cerințele mediului și resursele interne ale individului.

Stresul ocupațional se referă la reacțiile dăunătoare pe care indivizii – în postura lor de angajați, le au la locul de muncă, ca răspuns la presiunile și cerințele cu care se confruntă. Stresul ocupațional este o problemă de mare imporanță atât pentru angajator, cât și pentru angajat, întrucât în timp, acesta poate genera distres, suferințe psihice, mentale și/sau fizice.

În contextul creșterilor și recesiunilor ciclice, al ritmului tot mai crescut al schimbărilor în mediile organizaționale, majoritatea profesiilor resimt volume de muncă mai crescute, cerințe mai numeroase și mai complexe, reducerea timpului personal în detrimentul muncii, o frecvență mai mare a conflictelor sau chiar o creștere a afecțiunilor psihologice la copii, ca efect al insuficienței relaționării părinți-copii sau ca efect al separării familiilor sau parentingului deficitar. Bineînțeles, factorii stresori diferă de la un tip de muncă la altul, de la organizație la organizație, dar în general depind de individ (prin reacțiile acestuia la situațiile de stres în care este implicat), de mediu (medii stresante sau situații de viață generatoare de stres pentru individul aflat în cadrul lui) și nu în ultimul rând, de relația dintre individ și mediu.

Curiozități despre burnout

Deşi pare că în timpurile actuale burnout-ul este tot mai prezent, în mod special în sectorul privat, totuşi aceasta nu este o noţiune nouă – termenul  a fost pentru prima dată utilizat cu 45 de ani în urmă pentru a descrie sindromul de epuizare observat la angajaţii din domeniul sănătăţii.

Totuşi, până nu de mult, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) nici nu cataloga burnout-ul ca fiind un sindrom, ci ca un “fenomen ocupaţional” legat de stresul cronic neprocesat, resimţit la locul de muncă, manifestat printr-o epuizare a vitalităţii şi energiei, eficacitate redusă, cinism şi distanţare mentală faţă de job. În 2019, OMS a definit burnoutul ca fiind un sindrom conceptualizat ca rezultat al stresului cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat cu succes și l-a catalogat ca sindrom, pentru a permite celor ce suferă de acesta să beneficieze de seriozitatea cuvenită în ceea ce priveşte abordarea medicală şi psihologică specializată.

Burnout-ul este structurat pe 3 mari dimensiuni:

• 1) apariţia sentimentului de epuizare emoțională şi pierderea vitalităţii, oboseală
• 2) cinism sau depersonalizare
• 3) sentimentul de inadecvare personală şi profesională, detaşarea faţă de muncă, precum şi reducerea productivităţii şi a abilităţilor de a face față stresului.

În funcție de factorii ce influențează instalarea burnout-ului, se disting 2 mari categorii:

Burnout Activ – Factori ce țin de personalitatea individului:

• Cerințe excesive de la sine;
• Nevoia acută de recunoaștere;
• Nevoia de a-i mulțumi pe ceilalți, în detrimentul propriu;
• Munca pusă în centrul atenției zilnice, ca substitut pentru viața privată;
• Muncă asiduă și asumarea de responsabilități copleșitoare;
• Sentimentul de a fi de neînlocuit;
• Dificultăți de delegare a muncii.

Burnout Pasiv – Factori ce țin de mediu:

• Volumul de muncă ridicat pe termen lung şi cerinţe care depăşesc resursele cognitiv-emoţionale ale individului;
• Lipsa controlului asupra deciziilor care îi impactează individului munca și lipsa autonomiei profesionale;
• Recompensarea (salariu, recunoaştere, alte beneficii) disproporționată, raportat la nivelului cerinţelor şi eforturilor depuse.
• Colectivul dizarmonios la locul de muncă, relaţiile tensionate, conflictele, mobbing-ul;
• Lipsa echității, văzută prin prisma lipsei respectului şi corectitudinii deciziilor luate de organizaţie şi care impactează individul;
• Valorile: Incongruența dintre valorile organizaţiei şi valorile personale duce la o ruptură în angajamentul individului faţă de organizaţie şi faţă de jobul său, ceea ce poate genera comportamente ostile, de apărare a valorilor proprii și conduce în cele din urmă către burnout, dacă angajatul nu reuşeşte să reconcilieze cele 2 seturi de valori sau nu părăseşte locul de muncă.

Etapele burnout-ului

Psihologul Freudenberger Herbert a elaborat un ghid al principalelor etape de instalare a burnout-ului. Aceasta conține un total de 12 pași, 12 etape pe care individul le parcurge până la instalarea completă a burnoutului:

Cum burnout-ul apare ca efect al gestionării deficitare a stresului ocupational, pentru prevenția și tratamentul burnout-ului se urmărește eliminarea factorilor de stres, intervenție ce ar trebui să se realizeze pe două mari paliere: Intervenția individuală și Intervenția organizației.

Ce poți face tu pentru combaterea burnout-ului?

• Fă mișcare!  Prin producerea de endorfine, mișcarea fizică ajută atât în tonusul fizic, cât și în cel psiho-emoțional. Astfel, mersul pe jos, serii scurte de exerciții sau chiar mersul la sala de sport sau de înnot sunt de un real ajutor în prevenția stresului și a burnout-ului.
• Mentine un ritm de viață echilibrat!  În perioada de burnout activ, individul pierde complet frâiele ritmului în care își duce viața și speranța pentru a ieși din acel flux devine tot mai ștearsă. Totuși, sunt câteva măsuri care luate în viața de zi cu zi, ajută la prevenirea burnoutului. Putem include aici păstratea unei discipline a somnului, respectarea timpilor de odihnă și de relaxare, stabilirea de limite clare – a învăța să spui NU, evitarea înainte de somn a consumului de substanțe excitante (cafeină, alcool etc), a sportului sau a așa numitelor ecrane albastre (TV, telefon etc.).
• Asigură-te că ai o dieta echilibrată!
• Cere ajutor (specializat)! Consultarea unui psiholog, a unui mentor sau chiar a unei alte persoane apropiate, care să poată asculta și oferi suport emoțional, poate avea un impact benefic asupra revenirii din starea de stres sau burnout. Relațiile mai apropiate cu colegii de muncă și socializarea cu aceștia ajută la prevenția burnoutului.  Înafara mediului de muncă, apartenența la diferite grupuri sociale sau cauze comune, contribuie semnificativ la defocusarea de pe problemele din viața profesională și îmbunătățirea stării de bine. Totuși, este important de amintit necesitatea accesării unor servicii de specialitate – medicale și sau psihologice sau de coaching, mai ales dacă  burnoutul este deja instalat sau în stadiu avansat și afectează semnificativ calitatea vieții persoanei (Ex.: depresie deja instalată, afecțiuni somatice pe fond de stres etc).

Cum poți acorda celorlalți primul ajutor în burnout?

Atunci când stresul și presiunea de la locul de muncă nu ne afectează în mod direct, dar afectează alți colegi, avem totuși la îndemână câteva căi simple de a interveni și a ajuta, astfel:

• Ascultă! Ascultarea are rolul de decomprimare psihologică a celuilalt, de a-l face să simtă că ce are de spus contează, că poate fi ascultat și înțeles.
• Validează sentimentele și temerile celui aflat în situația de burnout.
• Fă un gest frumos! Un salut călduros, o cafea caldă, o vorbă bună din partea celorlalți ajută semnificativ la restabilirea unui fundal emoțional mai prietenos și mai confortant.
• Oferă suport! Un coleg în burnout ar putea fi atât de prins în bula lui de stres, încât nici să nu fie apt să spună ce nevoi de ajutor are.